Biserica Moisa

Hramul Sfintul Ierarh Nicolae

Preot - Peiu Teodor

Satul Moișa face parte din comuna Boroaia și se întinde până sub poalele muntelui Pleșu, pe valea a două pâraie: Moișa și Săcuța.

Din cele mai vechi izvoare scrise, cât și după spusele celor bătrâni, existau în Moișa, prin anul 1830, vreo 30 de case, locuite de țărăni, agricultori și crescători de vite pe moșiile mănăstirilor Neamț și Râșca.

Satul Moișa a primit numele de la pârâul cu același nume, ce curge în apropiere de mănăstirea Râșca. Primii locuitori ar fi venit de peste munți, din Ardeal. În anul 1922 Moișa era cunoscută ca o parohie cu o biserică din lemn, construită din copaci ciopliți prinși în cheetori, așa fel, încât vântul pătrundea la urechi. Pe atunci biserica avea mai mult de 100 de ani și se spune că a fost ridicatăde locuitori cu cheltuiala mănăstirii Râșca.

Între anii 1926 - 1932 credincioșii din Moișa au construit o biserică mare și încăpătoare, cu interior luminos, pictată și zugrăvită peste tot. Biserica aceasta avea o temelie de piatră și ciment, zidită din cărămidă până la streașină, cu bolțile arcuite din lemnșin cu două turnuri deasupra. Biserica veche a fost demolată și dăruită parohiei Iorcani din comuna Tătărași, județul Iași.

Ultimul război mondial a silit populația satului să fugă în munți, în anul 1944, iar biserica și multe case din centrul satului au ars. Indată după război, locuitorii din Moișa, în frunte cu preotul Grigoraș Alexandru au ridicat din lemn o nouă biserică, în numai câteva luni, în vara anului 1945. Biserica nu are un stil deosebit. Ea este construită în formă de cruce cu turn deasupra naosului. Nu are pictură murală.

După 23 ani, această biserică, construită în grabă prezintă numeroase stricăciuni, iar apa pătrundea în acoperiș.

Obștea satului a luat hotărârea să construiască un nou locaș de închinare, pentru care s-a întocmit un deviz. Era necesar să se facă această construcție, ca să fie la nivelul altor construcții ce s-au ridicat în sat după război, cum sunt școala elementară de opt clase, căminul cultural și un magazin de desfacere al cooperativei, toate în apropierea bisericii.

De remarcat este și faptul că cea mai veche casă din sat este casa parohială, cu o vechime de 100 ani.

Parohia Moișa avea 420 de familii, cu 1430 de suflete, oameni credincioși care respectă cu sfințenie datinile religioase și obiceiurile străbune.

Mulți fii ai satului au plecat la diferite școli din țarăși au ajuns în posturi de răspundere. Amintim pe vrednicul dascăl al satului Vasile N. Apetroaie, decedat în anul 1962, care a îndrumat mulți elevi merituoși către școli de specialitate.

Preoți slujitori cunoscuți la parohia Moișa au fost: Preotul T.Ionescu (1910 - 1916), Ieromonahul Ioanichie din Râșca, Preotul Florescu, Preotul S. Rafail, Preotul N. Dăscălescu, Preotul P.Moldovanu (1923 - 1934), Preotul C. Cercel (1935 - 1937), preotul A. Grigoraș (1938 - 1968), Preotul I.Vrăjitoru (1968 - 1981) construind o biserică măreață care dăinuie și în ziua de astăzi, Preotul G.Dănilă (1981 - 1990), iar de la această dată parohia este păstorită de preotul Peiu Teodor.